Cate oi sunt in Romania?

Raspuns scurt: in 2025, Romania are intre 11,6 si 12,0 milioane de oi (ovine), potrivit estimarilor agregate din surse oficiale precum INS, Eurostat si MADR. Intervalul reflecta diferenta dintre efectivele la 1 decembrie 2024 raportate de INS si corectiile sezoniere din primavara 2025. Daca vrei cifra unica de lucru, o medie prudenta pentru anul curent este de circa 11,8 milioane de capete ovine.

Raspunsul direct: cate oi sunt in Romania in 2025 si de ce vezi cifre diferite

La intrebarea cate oi sunt in Romania in 2025, raspunsul cel mai onest este: aproximativ 11,6–12,0 milioane, cu o valoare medie folosita de analisti in jur de 11,8 milioane. De ce apare un interval, nu o cifra fixa? Pentru ca diferitele institutii raporteaza in momente distincte si folosesc metodologii usor diferite. Institutul National de Statistica (INS) publica de regula efectivele la 1 decembrie ale anului precedent; pentru 2024, datele comunicate in 2025 indica un stoc national de ovine in proximitatea pragului de 11,7–11,9 milioane, cu variatii minore fata de 2023. Eurostat, la randul sau, preia aceste raportari nationale si le armonizeaza statistic pentru comparatii intre state, iar Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR) utilizeaza atat raportarile INS, cat si inregistrarile operative din sistemele agentiilor subordonate (APIA, ANSVSA/SNIIA) pentru a estima efectivele de lucru din an agricol.

In privinta structurii, in 2025 e posibil ca 62–65% din efective sa fie oi-mame (turme de reproductie), in timp ce tineretul ovin (miei si oi tinere) reprezinta circa 33–36%, iar berbecii reproducatori 1–2%. Raportarile difera si in functie de includerea sau nu a transhumantei sezoniere, a turmelor in miscare si a efectivelor tinute temporar pentru ingrasare in vederea vanzarilor de primavara (Paste) si toamna (Eid/Qurban pentru export extracomunitar). Pentru un cititor care vrea un reper rapid si actual: Romania ramane, in 2025, al doilea sau al treilea cel mai mare detinator de ovine din Uniunea Europeana, dupa Spania si, in unele clasamente, Grecia, oscilatia depinzand de anul agricol si de modul in care sunt numarate oile tinere.

Puncte-cheie pentru 2025:

• Efectiv national estimat: 11,6–12,0 milioane ovine; valoare medie de lucru: ~11,8 milioane.
• Pondere oi-mame: 62–65%; tineret ovin: 33–36%; berbeci: 1–2%.
• Romania se situeaza pe podiumul UE la efective, alaturi de Spania si Grecia (sursa: Eurostat).
• INS raporteaza stocurile la 1 decembrie, Eurostat armonizeaza, MADR/APIA gestioneaza schemele de plata si verificari.
• Variatiile sezoniere si metodologice explica diferentele de cateva sute de mii de capete intre surse.

Cum se numara oile: metodologii, surse si limitele lor

Numaratul oilor pare simplu, dar in practica presupune metodologii bine definite si instrumente administrative. Trei piloni institutionali domina tabloul: INS (Institutul National de Statistica), care colecteaza anual date privind efectivele de animale la 1 decembrie; Eurostat, care armonizeaza aceste date pentru comparabilitate intre tarile UE; si MADR, care coordoneaza politicile agricole si utilizeaza informatii operative de la APIA (Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura) si ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor), inclusiv din SNIIA (Sistemul National de Identificare si Inregistrare a Animalelor). Pe langa acestea, FAO ofera o perspectiva internationala asupra tendintelor de durata, agregand serii istorice pentru ovine si caprine.

INS lucreaza cu anchete statistice si raportari de la exploatatii, consemnand stocul efectivelor la 1 decembrie. Aceasta data de referinta surprinde o fotografie a sistemului la final de an, cand multe turme si-au incheiat ciclul de reproductie si o parte din miei au fost deja vanduti sau sacrificati. Eurostat preia seriile nationale, verifica coerenta metodologica si publica tabele comparabile, de regula in anul urmator. MADR, prin APIA, are o vedere complementara: dosarele de plata pentru schemele de sprijin (ANTZ si sprijinul cuplat zootehnic) indica efectivele eligibile, ceea ce nu coincide perfect cu efectivele totale, pentru ca nu toate oile sunt inscrise in scheme sau in registre genealogice. ANSVSA, prin SNIIA si medicii veterinari, urmareste identificarea animalelor prin crotalii si miscarea acestora, oferind un tablou granular, dar si acesta influentat de intarzieri de raportare sau erori de inregistrare.

De aici rezulta diferente: un fermier care fatase tarziu poate figura cu mai putine animale la 1 decembrie fata de primavara urmatoare; un export masiv in trimestrul III poate reduce stocul momentului fara sa reflecte potentialul anual de productie. Un exemplu practic: daca INS indica 11,8 milioane la 1 decembrie 2024, iar pe parcursul primaverii 2025 se retin miei pentru ingrasare in vederea pietei de Paste, efectivul prezent in adaposturi la un moment T poate parea mai mare, insa statistica oficiala ramane cea la data de referinta. Acest lucru explica de ce presa sau comunicate diferite mentioneaza cifre usor variate, toate valide in contextul lor.

Un alt aspect metodologic tine de distinctia ovine vs caprine. In limbajul curent se folosesc uneori formule comprimate (“oi si capre”), dar statisticile oficiale le separa. In 2025, ovinele raman net majoritare fata de caprine (care se situeaza, orientativ, la 1,4–1,6 milioane in ultimii ani), iar orice comparatie internationala serioasa foloseste serii curate pentru fiecare specie. In fine, concordanta dintre datele administrative (APIA/SNIIA) si cele statistice (INS/Eurostat) este foarte buna la nivel de trend, dar nu perfecta la nivel de puncte: micile nealiniari sunt un cost normal al masuratorii intr-un sector complex si sezonier.

Unde sunt concentrate oile: distributia regionala si judetele cu cele mai multe ovine

Romania este o tara a pajistilor si a transhumantei, iar distributia ovinelor reflecta acest profil agroclimatic. Regiunile cu pasuni bogate, dealuri si pre-montane (Centru si Nord-Est) detin ponderi ridicate, urmate indeaproape de Sud-Est (Dobrogea si Baraganul, foarte active in exportul de animale vii prin portul Constanta) si Nord-Vest. In 2025, pattern-ul teritorial se mentine: Nord-Est si Centru insumeaza adesea peste 40% din efectivul total, in timp ce Sud-Vest Oltenia si Sud-Muntenia au cote notabile dar mai reduse. Bucuresti-Ilfov are un rol marginal in zootehnia ovinelor, aproape neglijabil la nivel procentual.

Judete precum Sibiu, Mures, Bistrita-Nasaud, Alba si Brasov raman bastioane traditionale ale oieritului transilvanean. In Moldova, Vaslui, Botosani, Suceava si Neamt au un profil puternic, iar in zona de sud-est, Constanta si Tulcea sunt esentiale pentru lantul logistic al exporturilor. In vest, Hunedoara, Arad si Timis au crescut efectivele in ferme comerciale specializate, cu focus pe ingrasare si livrari catre abatoare sau catre piata externa. Daca privim la nivel NUTS2, o repartitie orientativa ar putea arata astfel: Nord-Est 21–23%, Centru 19–21%, Sud-Est 16–18%, Nord-Vest 13–15%, Sud-Vest Oltenia 11–13%, Sud-Muntenia 8–10%, Vest 7–9%, Bucuresti-Ilfov sub 1%.

Top judete dupa importanta in efectivele de ovine (estimari operationale 2025):

• Sibiu: densitate ridicata a turmelor si traditie in procesarea lactatelor din lapte de oaie.
• Mures: exploatatii mixte lapte-carne si cooperare intre fermieri pentru colectare si procesare.
• Bistrita-Nasaud: profil puternic pe tineret ovin si proximitate fata de piete regionale dinamice.
• Vaslui: efective masive in ferme familiale extinse, contributie importanta la mielul de primavara.
• Constanta: nod logistic pentru exportul de ovine vii, cu ferme orientate spre piata externa.
• Alba/Brasov: traditie pastorala si cresterea valorii adaugate prin branzeturi si produse maturate.
• Tulcea: acces la infrastructura portuara si pajiști naturale extinse in Delta si imprejurimi.

Trebuie spus ca topul poate fluctua in functie de anul agricol (seceta, preturi la furaje), de dinamica exporturilor si de programele de sprijin. Pentru 2025, indicatorii climatici relativ favorabili fata de 2022–2023 (ani marcati de seceta in multe zone) ajuta la stabilizarea efectivelor in majoritatea judetelor. In plus, investiile in infrastructura de muls si in mini-branzarii, sustinute prin forme de sprijin din Planul Strategic PAC 2023–2027, incurajeaza fermierii sa pastreze mai multe oi-mame, mutand focusul de la vanzarea de miei catre produse cu valoare adaugata (telemea, cas maturat, urda). Astfel, distributia geografica nu se reduce la un simplu clasament: ea oglindeste o transformare lenta, dar ferma, spre modele de afaceri mai integrate in lantul agroalimentar local si regional.

Cum a evoluat turma nationala: de la 1990 la 2025

Traseul oieritului romanesc in ultimele trei decenii a fost sinuos. In anii ’90, Romania a pornit de la un stoc ridicat de ovine, urmat de o perioada de contractie in anii 2000 din cauza restructurarilor economice, migratiei fortei de munca si prabusirii pretului la lana. Dupa 2007, intrarea in Uniunea Europeana a adus acces la piete si la plati directe, iar efectivele au reintrat pe o traiectorie ascendenta, depasind pragul de 10 milioane. In jurul anilor 2015–2018, seriile INS/Eurostat plaseaza efectivele in intervalul 10,5–12 milioane, cu varfuri generate de conjunctura favorabila a exportului extracomunitar (Orientul Mijlociu si Nordul Africii) si de cresterea cererii sezoniere interne la Paste.

Perioada 2019–2021 a adus provocari noi: volatilitate a cursurilor de schimb, restrictii logistice si de piata pe fondul pandemiei, dar si adaptari rapide in lanturile de livrare. Chiar daca o parte dintre turmele mici au iesit din piata, fermele comerciale mai bine capitalizate au extins ingrasarea si au negociat contracte mai stabile cu abatoare si exportatori. Anii 2022–2023 au fost afectati de seceta pe arii intinse, ceea ce a insemnat furaje mai scumpe si presiune pe costuri. Cu toate acestea, efectivele nu s-au prabusit, iar 2024 a fost un an de stabilizare, pregatind contextul pentru 2025, cand nivelul de 11,6–12,0 milioane ovine arata rezilienta sectorului.

Un vector structural a fost trecerea de la “oi pentru lana” la “oi pentru lapte si carne”. Caderea pretului la lana, pana la niveluri in care uneori costul de tuns depasea venitul din valorificarea lanii, a determinat reorientarea spre rase mixte sau specializate pe lapte si carne. In paralel, genetica si managementul au facut pasi mari: mortalitatea la miei s-a redus in fermele bine organizate, iar sporul mediu zilnic in ingrasatorii a crescut, scurtand ciclul pana la greutatea comerciala. Aceasta transformare explica de ce, desi efectivul total poate parea prin prisma cifrelor “aproape plat” pe 10–12 milioane din 2015 incoace, productia comerciala de carne si lapte din ovine a crescut calitativ si, in multe zone, cantitativ.

In ansamblu, datele Eurostat si FAO confirma ca Romania si-a conservat locul fruntas in Europa continentala (excluzand Regatul Unit, care nu mai intra in topurile UE, dar ramane foarte mare la nivel european). Aceasta stabilitate nu inseamna lipsa de dinamism, ci o reconfigurare a modelului economic din spatele turmei: mai putini crescatori ocazionali si mai multi operatori care urmaresc constant standarde de calitate, contracte si certificari (IGP/DO pentru produse traditionale). In 2025, cu un stoc de circa 11,8 milioane si cu o structura mai eficienta, sectorul are premise mai solide pentru a rezista socurilor climatice si de piata fata de acum un deceniu.

Piete, preturi si subventii in 2024–2025: ce misca acul pentru efective

Doua motoare decid sanatatea economica a sectorului ovin: veniturile din piata (carne, lapte, branzeturi, lana) si platile directe/subventiile. In 2024–2025, tabloul preturilor arata astfel: mielul viu la poarta fermei s-a tranzactionat, in general, in intervalul 18–22 lei/kg viu in preajma Pastelui, cu varfuri locale; carcasele in abator au atins 38–48 lei/kg in functie de calitate si cerere; laptele de oaie colectat a variat intre 3,5 si 6,0 lei/l, in functie de sezon, zona si de contractele cu procesatorii; lana a ramas la preturi scazute, de multe ori 1–2 lei/kg sau chiar fara piata, ceea ce explica orientarea spre lapte si carne. Aceste repere, desi aproximative si regionale, sunt utile pentru intelegerea fluxului de numerar pe ferma.

Pe partea de plati, cadrul 2023–2027 al Politicii Agricole Comune aduce continuitate: ANTZ pentru ovine si sprijinul cuplat zootehnic (SCZ) raman axele principale. Cuantumurile pe cap de animal depind anual de buget si de numarul de beneficiari eligibili, osciland uzual intr-o plaja de ordinul zecilor de euro/cap cumulat (ANTZ + SCZ), cu conditii stricte de eligibilitate (identificare corecta, pastrarea animalelor pe perioada de retentie, apartenenta la rase si/sau registre, in unele cazuri). In paralel, eco-schemele pentru pajisti si masurile de dezvoltare rurala pot finanta imbunatatiri ale pasunilor, garduri, adaposturi, dotari pentru muls si procesare artizanala. APIA gestioneaza platile, iar MADR stabileste regulile si negociaza ajustarile cu Comisia Europeana; ANSVSA verifica identitatea si starea de sanatate a animalelor, asigurand trasabilitatea in SNIIA.

Indicatori utili pentru fermieri si decidenti (2025):

• Pret miel viu: 18–22 lei/kg in sezon, cu variatii regionale.
• Pret carcasa: 38–48 lei/kg, in functie de calitate si cerere.
• Pret lapte de oaie la poarta fermei: 3,5–6,0 lei/l, sezonal si contractual.
• Lana: 1–2 lei/kg in cele mai multe zone; monetizare dificila fara proiecte de colectare/industrializare.
• Sprijin public: combinatia ANTZ + SCZ ofera zeci de euro/cap, variabil anual; APIA este agentia platitoare.

Ce inseamna aceste cifre pentru efective? Cand marjele pe miel si branzeturi sunt decente, fermierii tin mai multe oi-mame si retin tineret pentru ingrasare, sustinand un stoc de tara mai robust. Cand pretul la furaje creste si lana nu se valorifica, presiunea este catre reducerea turmei si vanzare rapida a mieilor. In 2025, echilibrul este relativ favorabil: cererea externa ramane consistenta, iar piata interna a branzeturilor din lapte de oaie se diversifica, inclusiv prin retail modern si comert online. In plus, proiectele finantate prin Planul Strategic PAC incurajeaza procesarea la nivel local, crescand valoarea adaugata pe litrul de lapte si, implicit, motivatia de a pastra un efectiv stabil sau usor in crestere.

Romania in context european si international: locul pe podium si fluxurile de export

La scara Uniunii Europene, Romania concureaza constant pentru primele locuri la efectivele de ovine, alaturi de Spania si Grecia. Spania domina in mod traditional, cu peste 14 milioane de ovine in cei mai multi ani recenti, in timp ce Romania si Grecia variaza intre 10–12 milioane respectiv 8–9 milioane, in functie de sezon si metodologie. Eurostat publica aceste clasamente pe baza raportarilor nationale, iar micile diferente intre editii provin din revizii statistice si alinieri metodologice. In 2025, Romania ramane pe podium, cu cele 11,6–12,0 milioane estimate, iar importanta sa comerciala depaseste strict efectivul: fluxurile de export fac din Romania unul dintre cei mai mari furnizori UE de ovine vii catre tarile din Orientul Mijlociu si Nordul Africii.

Portul Constanta este o poarta esentiala pentru exporturile extracomunitare, iar companiile romanesti au dezvoltat logistica necesara (vapoare, stationare, control veterinar) pentru transporturi mari in perioadele de varf. In 2024, volumul de ovine vii exportate a fost pe ordinul sutelor de mii spre peste un milion de capete, cu destinatii precum Iordania, Arabia Saudita, Israel sau Liban, cifrele variind cu restrictiile sanitar-veterinare si conditiile meteo in porturi. FAO si Eurostat arata ca aceste fluxuri contribuie semnificativ la mentinerea unei piete interne functionale pentru miei, chiar si atunci cand consumul domestic cursiv este mai scazut in afara sezonului de Paste.

Comparativ european (ordine de marime, 2024–2025):

• Spania: peste 14 milioane ovine, lider UE.
• Romania: ~11,6–12,0 milioane, pe podium si principal exportator de ovine vii in afara UE.
• Grecia: ~8–9 milioane, profil puternic pe lapte (feta si alte branzeturi).
• Franta/Italia: 6–8 milioane cumulat, piete solide, accent pe calitate si DOP/IGP.
• Regatul Unit (non-UE): peste 20 de milioane, relevant pentru contextul european larg.

Avantajul Romaniei in exporturi rezida in capacitatea de a livra loturi mari si in experienta acumulata de operatori. Totusi, competitia este intensa, iar standardele de bunastare in transport se inaspresc, necesitand investitii suplimentare in infrastructura si management. Pe termen mediu, diversificarea canalelor (cresterea cotei de carne refrigerata/congelata in locul exportului de animale vii) ar putea reduce riscurile reputationale si logistice. Din perspectiva politicii publice, MADR si ANSVSA au un rol cheie in alinierea la standardele UE si in mentinerea accesului pe piete sensibile. Cu aceste piese in loc, efectivul national de ovine isi poate pastra relevanta in Europa, iar veniturile din sector pot deveni mai predictibile.

Productivitate, genetica si digitalizare: de ce aceeasi turma poate produce mai mult

Un paradox aparent al ultimului deceniu este ca efectivul national a ramas, in linii mari, in zona 10–12 milioane, dar output-ul comercial s-a maturizat. Explicatia sta in productivitate. Rasele si liniile selectionate pentru lapte si carne au devenit mai raspandite, iar fermierii adopta mai des tehnologii simple dar eficiente: mulgatoare mobile, spatii de tineret bine ventilate, management al fatarii pe loturi, furajare echilibrata cu analize de nutreturi. Sporul mediu zilnic la mieii din ingrasatorii comerciale a crescut, reducand varsta de sacrificare la greutatea comerciala si consumul specific de furaje. Pe partea de lapte, sezonul activ este folosit mai intens prin contracte cu procesatori si prin procesare la nivel de ferma, crescand venitul pe litru.

Genetica este un alt multiplicator: berbecii din linii testate pentru caractere de lapte sau carne, controlul ascendentelor si utilizarea registrelor genealogice pentru SCZ au stimulat profesionalizarea. Pe langa castigul productiv, fermierii activi in registre si controlul productiei au acces mai bun la subventii si la piete premium. Digitalizarea vine sa lege toate aceste componente: identificarea electronica (EID) a ovinelor, aplicatiile mobile de management al turmei, cantarirea automata si colectarea de date despre sanatate si fertilitate fac posibila decizia rapida la nivel de lot si animal.

Instrumente practice care cresc valoarea pe cap de oaie:

• EID si software de ferma: trasabilitate, tratamente si reproductie la nivel individual.
• Analize de nutret si rationamente formulate corect: mai mult lapte si spor mai bun cu acelasi furaj.
• Registru genealogic si testare berbeci: progres genetic sustinut si acces la SCZ.
• Procesare la ferma: telemea, cas maturat, iaurturi de oaie cu marje superioare.
• Contracte sezoniere cu abatoare/exportatori: planificare a livrarilor si preturi mai previzibile.

Ce rezulta din toate acestea? Chiar daca in 2025 Romania are “doar” 11,6–12,0 milioane de ovine, valoarea economica generata per cap de animal poate creste vizibil. Cu fiecare punct procentual de eficienta in plus (mai multi miei intarcati pe oaie, mortalitate redusa, conversie furajera mai buna), venitul anual al unei ferme medii urca, iar sectorul capata rezilienta. Institutiile publice (MADR, APIA, ANSVSA) au inceput sa ancoreze sprijinul in bune practici si in digitalizare, iar piata ii recompenseaza pe cei care livreaza constant calitate si respecta standardele de bunastare si siguranta alimentelor.

Riscuri, clima si oportunitati 2025–2030: cum ramanem peste pragul de 12 milioane

Privind inainte, cateva riscuri pot pune presiune pe efective: variabilitatea climatica (seceta, ierni umede urmate de boli respiratorii), costul furajelor, criza fortei de munca si volatilitatea pietelor externe. In acelasi timp, exista oportunitati: cresterea cererii pentru branzeturi artizanale si produse locale, fonduri pentru modernizarea pasunilor, proiecte de valorificare a lanii si circularitate (izolatii, textile tehnice), precum si posibile plati pentru servicii ecosistemice (captarea carbonului in pajisti). Daca Romania capitalizeaza aceste piste, mentinerea si chiar depasirea pragului psihologic de 12 milioane de ovine devine fezabila in anii buni.

Adaptarea la clima trece prin management al pajistilor si prin infrastructura: rezervoare de apa, umbrire pe pasuni, acces la puncte de adapare si planuri de rotatie care refac covorul vegetal. Pe sanatate, programele veterinare tintite pe parazitoze si boli respiratorii reduc pierderile in perioadele critice. Un rol aparte il are educatia: consilierea tehnica pentru fermele mici si medii, schimbul de bune practici in asociatii si cooperative, plus masuri de sprijin pentru tinerii fermieri care preiau turme.

Actiuni concrete pentru a stabiliza si creste efectivele:

• Investitii in pasuni: rotatie, reinsamantare, puncte de apa, garduri electrice mobile.
• Sanatate preventiva: deparazitari strategice, vaccinari, biosecuritate in adaposturi.
• Diversificare: procesare la scara mica, turism pastoral, pachete de produse locale.
• Digitalizare si date: EID, cantariri periodice, aplicatii pentru productivitate si evidenta.
• Acces la finantare: folosirea masurilor din Planul Strategic PAC si a creditelor sezoniere.

Pe plan institutional, colaborarea dintre MADR, APIA, ANSVSA si autoritatile locale poate accelera proiectele de colectare si valorificare a lanii, un veritabil “dinte lipsa” in modelul de profit al multor ferme. In paralel, promovarea geografica si certificarea produselor din lapte de oaie pe piete urbane si de export pot ridica cererea stabila, cu efect direct asupra apetitului de a pastra sau creste numarul de oi-mame. Daca aceste actiuni prind contur pana in 2030, Romania nu doar ca va pastra cifra actuala de 11,6–12,0 milioane, dar poate asigura ca fiecare cap contribuie mai mult la venitul fermierilor si la economia rurala.

Ce sa retii daca te intereseaza cifra exacta si cum s-o folosesti corect

Daca ai nevoie de un numar punctual astazi, foloseste 11,8 milioane de ovine pentru 2025 ca cifra operationala, cu mentiunea ca intervalul de incredere realist este 11,6–12,0 milioane. Pentru documente academice sau rapoarte oficiale, citeaza mereu sursa si data de referinta: INS pentru “efective la 1 decembrie” (publicate in anul urmator), Eurostat pentru comparatii internationale si MADR/APIA atunci cand te intereseaza efectivele eligibile la plata sau regulile de sprijin. Nu amesteca ovine cu caprine si nu amesteca stocul la o data cu efectivul circulant dintr-un sezon – astfel eviti erori de interpretare.

In proiecte publice, planuri de afaceri sau strategii judetene, contextualizeaza cifra nationala cu distributia regionala si cu specificul local (pasuni, procesatori, logistica). Daca esti fermier, lasa cifra nationala ca fundal si concentreaza-te pe indicatorii din ferma: rata de fatari, mortalitate la tineret, conversie furajera, preturi contractate si eligibilitate la plati. Pentru consumatori si retail, cifra mare spune doar ca oferta interna este relevanta; ceea ce conteaza este calitatea constanta, trasabilitatea si diversitatea produselor.

Checklist rapid pentru utilizarea corecta a datelor despre oi in 2025:

• Foloseste 11,8 milioane ca reper, cu interval 11,6–12,0 milioane in functie de sursa.
• Verifica intotdeauna data de referinta: 1 decembrie (INS) vs. estimari sezoniere.
• Diferentiaza ovine de caprine si efective totale de efective eligibile la plata.
• Cand compari cu alte tari, foloseste serii Eurostat pentru metodologie aliniata.
• Pentru decizii pe ferma, privilegiaza indicatorii operationali si contractele tale.

Cu aceste repere in minte si cu sprijinul datelor furnizate de INS, Eurostat, MADR, APIA si ANSVSA, poti raspunde corect si actualizat la intrebarea “cate oi sunt in Romania?” si, mai important, poti intelege ce inseamna aceasta cifra pentru economie, pentru politici agricole si pentru deciziile de zi cu zi din ferme si lantul alimentar.