Febra aftoasa la bovine

Febra aftoasa la bovine este o boala virala extrem de contagioasa, cu impact major asupra sanatatii animalelor si a economiei agroalimentare. In 2025, organismele internationale precum WOAH (fosta OIE) si FAO subliniaza ca, desi Uniunea Europeana ramane oficial libera de boala, focarele continua sa apara in Africa si Asia, mentinand un risc real de reintroducere. Articolul de fata explica pe scurt epidemiologia, transmiterea, semnele clinice, diagnosticul si masurile de control, cu accent pe date recente si pe rolul institutiilor nationale si internationale.

Context si impact global in 2025

Febra aftoasa (FMD) afecteaza rumegatoarele si porcinele, iar la bovine provoaca pierderi de productivitate semnificative, chiar daca mortalitatea la adulti este de obicei redusa. In 2025, conform WOAH, peste 70 de tari si teritorii detin un statut oficial de libere de FMD (cu sau fara vaccinare), in timp ce focarele persista in multiple regiuni din Africa si Asia, unde mobilitatea animalelor si resursele limitate pentru control sustin circulatia virusului. FAO si WOAH continua implementarea cadrului PCP-FMD (Progressive Control Pathway), cu participarea a peste 80 de tari, pentru a ghida tarile endemice catre eliminarea treptata a bolii.

La nivel economic, estimarile FAO/WOAH si ale altor analize internationale plaseaza pierderile globale anuale legate de FMD la miliarde de dolari, adesea citandu-se intervalul 6–21 miliarde USD, depinzand de severitatea si extinderea focarelor dintr-un an. Rata de atac intr-un efectiv bovin neimunizat poate depasi 90%, cu scaderi ale productiei de lapte intre 10% si 20% pe termen de cateva luni, si cu intarzieri in cresterea greutatii corporale. In UE, inclusiv in Romania, strategiile stricte de biosecuritate si controalele la frontiere sustin statutul de zona libera, iar ANSVSA colaboreaza cu Comisia Europeana si WOAH pentru supraveghere si raportare rapida.

Agentul etiologic, serotipuri si particularitati virale

Agentul etiologic este virusul febrei aftoase (FMDV), un Aphtovirus din familia Picornaviridae. Exista sapte serotipuri majore: O, A, C, SAT1, SAT2, SAT3 si Asia1, iar protectia imuna este in mare masura specifica serotipului, ceea ce complica atat raspunsul la focare, cat si strategiile de vaccinare. Serotipul O este cel mai raspandit la nivel global, urmat de A si Asia1 in anumite regiuni, in timp ce serotipurile SAT sunt asociate mai frecvent cu focare in Africa. Variabilitatea antigenica si aparitia subtipurilor impun actualizarea frecventa a tulpinilor vaccinale.

FMDV este foarte stabil la temperaturi scazute si la pH neutru, dar este inactivat la pH sub 6,0 sau peste 9,0 si prin agenti chimici standard. In produsele animale, virusul poate supravietui perioade semnificative daca lantul de frig este mentinut, in special in carne neprocesata, reprezentand un vector de risc transfrontalier. Perioada de incubatie tipica la bovine este 2–14 zile, iar excretia virusului prin secretii respiratorii si salivare se produce la nivel inalt, mai ales in faza febrila. Datorita dozei infectante foarte mici, FMDV se transmite usor prin aerosoli pe distante scurte si prin contact cu echipamente, furaje, vehicule sau imbracaminte contaminate.

Moduri de transmitere si factori de risc in exploatatii

Transmiterea febrei aftoase la bovine se face prin contact direct cu animale infectate, aerosoli in grajduri ventilate insuficient, furaje ori apa contaminate, precum si prin vectori pasivi (vehicule, incaltaminte, instrumente). Interventiile veterinare, transporturile frecvente, targurile de animale si amestecarea loturilor cresc semnificativ riscul, mai ales in zone cu densitate ridicata a efectivelor. In 2025, ghidurile WOAH si recomandarile autoritatilor nationale pun accent pe biosecuritate stratificata, trasabilitatea animalelor si pe curatare/dezinfectie riguroasa a fluxurilor logistice in ferme si abatoare.

Puncte cheie pentru reducerea riscului in ferma:

• Control strict al accesului: lista vizitatorilor, intrare cu echipament dedicat si zone tampon pentru schimbarea incaltamintei.
• Dezinfector rutier functional la intrare/iesire, cu solutii testate si inlocuite la intervale regulate.
• Carantina de minimum 2 saptamani pentru animale nou intrate, cu monitorizare zilnica a temperaturii si apetitului.
• Managementul furajelor si apei pentru a preveni contaminarea incrucisata intre loturi si specii.
• Plan de curatenie si dezinfectie pe zone (curat-murdar), audit intern lunar si instruire periodica a personalului.

Experienta din focare recente din afara UE arata ca implementarea rapida a unui control al miscarii in primele 48–72 de ore reduce riscul de extindere regionala. In plus, trasabilitatea digitala a transporturilor si raportarea simptomelor in timp real catre medicul veterinar concesionar si catre autoritatea sanitara veterinara sunt instrumente esentiale pentru scaderea riscului de raspandire.

Semne clinice si evolutie la bovine

La bovine, tabloul clinic tipic incepe cu febra (adesea 39,5–41,0°C), apetit scazut si hipersalivatie. Ulterior apar vezicule (aftoase) pe limba, gingii, buze si pe mucoasa bucala, care se pot rupe si transforma in eroziuni dureroase, determinand dificultati la prehensiunea si mestecarea furajelor. Leziunile de la nivelul picioarelor (spatii interdigitale, coroana ongloanelor) induc schiopaturi, iar cele de pe uger pot scadea dramatic productia de lapte si predispun la mamite secundare. Mortalitatea la adulti este de regula sub 2%, dar la tineret poate fi mult mai ridicata prin miocardita.

Semne clinice frecvente observate in ferma:

• Febra, apatie si scaderea brusca a productiei de lapte.
• Hipersalivatie, filamente de saliva si halena caracteristica.
• Vezicule si eroziuni bucale, care duc la refuzul furajelor.
• Leziuni la nivelul ongloanelor, cu schiopatura si stationare prelungita in decubit.
• La vitei: respiratie dificila, letargie accentuata si moarte subita prin miocardita.

Evolutia clinica dureaza, in general, 7–14 zile, insa efectele economice se pot prelungi luni, din cauza pierderilor de lapte si a infertilitatii tranzitorii. Un aspect important este starea de purtator la unele bovine, in care virusul poate fi detectat in faringe la saptamani sau luni dupa boala acuta, fara semne clinice; acest lucru nu inlocuieste masurile oficiale de control, dar explica de ce trasabilitatea si testarea directionata raman esentiale in zonele cu risc.

Diagnostic de laborator si supraveghere

Febra aftoasa este boala cu declarare obligatorie, iar suspiciunea clinica trebuie raportata imediat medicului veterinar si autoritatilor (in Romania, ANSVSA prin DSVSA judetene). Diagnosticul diferential include alte boli veziculare (de exemplu, boala veziculara a porcului la suine, stomatita veziculara) si afectiuni podale. Confirmarea se bazeaza pe teste de laborator: RT-qPCR pentru detectarea genomului viral, ELISA pentru antigen/anticorpi, izolarea virala in culturi si secventiere pentru tipare genetice utile in trasabilitatea epidemiologica.

Probe recomandate pentru testare rapida si confirmare:

• Epitelii din vezicule proaspete sau lichid vezicular, recoltate aseptic.
• Tampon faringian sau esofago-faringian (OP swab), mai ales in faza timpurie.
• Sange pentru serologie (paired sera) si evaluarea raspunsului imun.
• Lapte din cupe suspecte, atunci cand sunt leziuni pe uger.
• Materiale de mediu (apa din adapatori, suprafete) in investigatii directionate.

Supravegherea oficiala presupune ancheta epidemiologica, trasabilitatea loturilor, cartografierea contactelor si delimitarea zonelor de protectie si supraveghere. La nivel global, World Reference Laboratory for FMD (The Pirbright Institute) si reteaua de laboratoare de referinta WOAH/FAO sustin tiparea rapida a tulpinilor si recomandarile de vaccin competente. In UE, legislatia cadru (Regulamentul (UE) 2016/429 – Legea privind sanatatea animalelor) ghideaza raspunsul coordonat cu statele membre.

Masuri de control, biosecuritate si vaccinare

Raspunsul la un focar include standstill temporar al miscarii animalelor, depopulare selectiva (acolo unde este prevazuta de plan), curatare si dezinfectie riguroasa, precum si trasabilitate extinsa. Vaccinarea de urgenta este o optiune instrumentata in functie de evaluarea riscului si de disponibilitatea tulpinilor vaccinale potrivite; in UE, vaccinarea profilactica de rutina nu este practicata in timp de pace, dar stocurile antigenice si bancile de vaccinuri sunt mentinute pentru scenarii de urgenta. Dezinfectantii eficienti includ soda caustica ~2%, carbonatul de sodiu ~4% si acidul citric ~0,2%, utilizati conform instructiunilor tehnice si cu respectarea PPE pentru personal.

Elemente esentiale ale unui plan de raspuns in ferma:

• Izolarea imediata a lotului suspect si notificarea medicului veterinar/ANSVSA.
• Blocarea iesirilor/primirilor de animale si implementarea unui punct unic de intrare cu dezinfectie.
• Curatare mecanica urmata de dezinfectie chimica a suprafetelor, echipamentelor si vehiculelor.
• Management sigur al cadavrelor si subproduselor, conform regulilor sanitare veterinare.
• Documentarea contactelor si a traseului transporturilor din ultimele 14 zile.

La nivel regional, autoritatile delimiteaza zone de protectie (de obicei 3 km) si de supraveghere (de obicei 10 km), impunand controale de miscare si vizite clinice. In 2025, Comisia Europeana si statele membre mentin planuri de contigenta si exercitii periodice pentru a testa fluxurile decizionale, logistica vaccinurilor si comunicarea cu fermierii. Experienta internationala arata ca timpul de detectie sub 24 de ore de la primele suspiciuni si activarea rapida a echipelor de interventie sunt determinante pentru limitarea pierderilor.

Particularitati epidemiologice si management in UE si Romania

UE este recunoscuta de WOAH ca zona libera de FMD, iar Romania mentine statutul de tara libera fara vaccinare, cu o retea consolidata de supraveghere la frontiere si in exploatatii comerciale. In 2025, fluxurile comerciale crescute si turismul agro-rural impun vigilenta sporita: produsele animale aduse illicit din zone endemice si reziduurile alimentare pot constitui vectori de risc. ANSVSA, impreuna cu serviciile veterinare judetene, deruleaza controale tematice si campanii de informare, aliniate politicilor UE privind trasabilitatea si biosecuritatea in lantul alimentar.

O practica relevanta este evaluarea periodica a biosecuritatii in ferme, cu audituri documentate si planuri corective. Digitalizarea permiselor de miscare si a registrelor de tratamente, asociata cu identificarea si inregistrarea animalelor, scurteaza timpul de reactie. In scenarii de risc ridicat (de exemplu, notificari de focare in tari vecine non-UE), autoritatile pot intensifica controalele la punctele de trecere si pot recomanda fermierilor masuri suplimentare, precum carantina preventiva a achizitiilor si limitarea vizitelor. Aceasta abordare integra date actuale, armonizeaza procedurile cu standardele WOAH si minimizeaza probabilitatea unei reintroduceri.

Impact economic, bunastare si rolul comunicarii

Costurile directe ale febrei aftoase includ scaderi de productivitate, pierderi de greutate si infertilitate temporara, iar cele indirecte tin de restrictiile comerciale, sacrificari si operatiuni de dezinfectie. Intreprinderile mici sunt disproportionat afectate, in special cand fluxul de numerar depinde de livrari constante de lapte. Analizele internationale consemneaza, in mod constant, pierderi economice semnificative; pentru orientare, literatura citeaza istoricul unor crize majore cu costuri de miliarde, iar evaluarile curente (2025) mentin estimari globale in intervalul de ordinul zecilor de miliarde in ani cu activitate epidemica intensa la nivel regional.

Categorii de cost si pierderi pentru ferme si sector:

• Productie: -10% pana la -20% in lapte pe 2–6 luni la vacile afectate.
• Reproductie: intarzieri la prima inseminare si rata mai mica de conceptie temporar.
• Sanatate: tratamente suportive, riscul complicatiilor (mamite, pododermatite).
• Operational: echipamente, biocid, PPE, timp de nefunctionare si reconfigurare fluxuri.
• Comert: blocaje de piata, certificare suplimentara, penalizari contractuale.

Din perspectiva bunastarii, durerea asociata leziunilor bucale si podale, precum si stresul termic in perioade de febra, impun analgezice si ingrijire suportiva conform sfatului veterinar. Comunicarea este centrala: fermierii trebuie sa stie cum sa recunoasca precoce semnele, sa raporteze in aceeasi zi si sa aplice masurile de biosecuritate fara intarzieri. In 2025, ghidurile FAO/WOAH recomanda instrumente de comunicare simplificate, mesaje standardizate si canale digitale pentru raportare, astfel incat fiecare suspiciune sa fie tratata ca o urgenta de sanatate animala.